vineri, 19 noiembrie 2010

Oamenii mor.

Am atat de multe de zis , dar am nevoie de el. E tot ce imi trebuie. Nu stie ce e cu mine , nu intelege de ce le iau partea oamenilor , chiar daca stiu ca nu au dreptate , nu ma intelege si nu ma cunoaste total , si totusi ma iubeste... E singurul care a reusit sa ma schimbe in 7 luni cat nu au reusit altii in 17 ani . Nu stiu ce imi face , dar stiu ca imi place. Si stiu ca nu suport sa stau fara el.
Suntem oameni . Gresim . Eu mai mult decat ar fi normal.... poate , cred , nu stiu .
O sa murim la noapte. Cui ii pasa?

Un comentariu: