Capitolul 2

     "Spun o poveste si e adevarata."





-Finalul îl scirem împreuna . aude din gura persoanei pe care o iubeste.
-Asta ce vrea sa însemne?
-Ca nu s-a terminat nimic pâna când  nu spunem amândoi cum se termina si suntem de acord cu ce zicem.
I-a zâmbit si i-a placut ce a auzit. Toata viata a cautat pe cineva care sa-i ofere iubirea pe care i-a oferit-o el . Se uita cu mult calm si un zâmbet mai mult fermecator i s-a pus pe fata. Tocmai din motivul asta nu a zis nimic . Nu stia ce sa spuna , cum sa spuna , nu avea nici macar cuvinte în clipele alea.
S-a ridicat de pe jos , ca asa îi placea sa stea  si se duce la fereastra din camera.Niciodata nu i-a placut sa fie multa lume în jur , mai ales lume grabita , iar atunci când vedea cât de multa lume se agita fara motiv  se enerva si îi venea un citat în minte :"Se zice ca atunci când mori , viata ti se deruleaza în fata ochilor. Fa-o sa merite sa fie vazuta din nou."Credea în el si tocmai din motivul asta  a facut mereu tot ce a vrut , cum avrut si nu a lasat pe nimeni sa se amestece în deciziile lui . Avea tarie de caracter numai atunci când nu trebuia si nici nu avea sens.
-În ce crezi tu ?aude difuz.
-Stii....ti-am scris o lista de secrete . Secretul numarul 23 : nu stiu în ce cred.
Niciodata nu a fost absolut convins în ce crede , dar  mereu a crezut în ea  , rareori în altii , niciodata în Dumnezeu  , cum nu crede nici în fericirea deplina. Fericirea o vede ca pe o stare de idiotizare absoluta , pentru ca întotdeauna   starea de fericire e scurta , sau îi aduce numai suparari dupa si starea de fericirea oricum se evapora pâna la sfârsit de zi.
"Ar trebui sa ma fac altceva. Ar trebui sa caut ceva cu care sa ma pedepsesc. Pentru ca nu sunt nimic altceva decât modelul unui om imbecil. Mi-am tot pierdut timpul prin parcuri cu asa zisii prieteni iar acum mi-l pierd  visând lucruri pe care niciodata nu am sa le primesc. Sunt cel mai natâng dintre toti oamenii si nu mai ma pot ascunde. Nici macar nu ma revolta ziua asta pierduta în bratele oamenilor care m-au dezamagit de atât de multe ori , slabiciunea mea si a sufletului si inimii mele , ruina vointei mele . Nopti la rând  ma plimb pe sub coroana cerului  , honaresc pe strazi si visez ca îi marturisesc cât de mult o iubesc sub clar de luna , sau ca îi spun cuvinte patimase pe care nu le-am mai rostit niciodata si poate ca nici nu am sa le rostesc vreodata."
- Te-am iubit vara , toamna , iarna , primavara. Te-am iubit în toate anotimpurile . Nimeni si nimic nu o sa ma împiedice sa te iubesc înca atâtea anotimpuri. suspina timid , printre lacrimile ce îi curgeau pe obraji.
- A iubi nu are timp...aude calm în timp ce o îmbratisare tandra  se simte în întreg corpul.
Îmbratisarile calduroase îl bucurau întotdeauna , îi dadeau dovada necesara ca traieste cu un scop , ca are o anumita importanta pentru cineva anume . Adora momentele în care i se dovedea ca nu iroseste aerul din lume degeaba.
A trait mult prea mult pentru altii , iar acum traiesste numai pentru el . De prieteni falsi , "cunostinte"-pentru ca nu îi poate numi mai mult de atât - , oameni care se folosesc de el s-a saturat. Tocmai din motivul asta  lumea personajului meu se învârte  în jurul celei pe care o iubeste  , cea mai buna prietena -pe care o are înca din scoala generala - si atât  . Nimeni nu mai reprezinta un interes pentru el.
-Te iubesc... aude timid.
Chipul i se îmblânzi si înfatisarea exprima durerea  pe care o simte un copil atunci când realizeaza ca e singur. Si era singur , pentru ca tatal si mama sa zaceau undeva în cimitirul de la periferia orasului , de unde auzea în fiecare dimineata clopotul. Si era copil înca , pentru ca mai credea în bunatate , basme , adevar , suflete pereche si prietenii adevarate si care nu erau pe interes.
De cunoscut nu se cunoaste . Da , niciodata nu s-a cunoscut cu adevarat , dar a constientizat anumite lucruri la el . Stie bine ca e un sentimental , ca el cauta iubirea în bratele tuturor oamenilor , ca e usor de influentat si multe altele. "Ei ma cred nascut pentru a-i asculta pe ei . Cine a zis ca ma intereseaza viata lor? N-au înteles niciodata cât de putin ma intereseaza sufletele lor . Pentru ca destainuirile facute în public sunt dintre cele mai false. Sunt facute fie pentru a primi vorbe de lauda , fie pentru a primi compasiune falsa , pe care m-am saturat sincer sa o mai ofer. "
- Sunt fericit...
- De ce ? întreaba mirata.
- Sunt fericit ca pot uita tristetea cu tine ! Nici nu ai idee câte toamne la rând am stat si m-am uitat pe geam si mi-am spus :"Toamna viitoare  nu voi mai privi singur pe geam si nu voi mai asculta singur ploaia si vântul." pâna sa dau de tine.
- Regreti cumva ca ai dat de mine?
- Esti cel mai bun lucru din viata mea . Te-am iubit de la început pentru ca mi-ai placut . Te-am urât pentru ca aveai tot ce am cautat la cineva , ca ma cunosteai mai bine decât eu pe mine si pentru ca mi-ai zis ca ma iubesti când nici nu erai sigura cum ma cheama.
- Hai sa-ti spun o poveste adevarata pâna la radacini.
- Zi.
- O sa plânga întreaga lume cu lacrimi de soare , dar asculta-ma. Ploua în povestea mea . La fel ca acum. O sa iesim în ploaie ca sa ramânem puri , fara pacate , ura si toate sentimentele negative.  Când ploua afara esti împlinit . Daca ploua  , cineva regreta ceva . Lumea e falsa , aparentele înseala mereu  , limitele care îti sunt puse  în viata trebuie depasite si , de ce nu , încalcate majoritatea , si nu le poti depasii decât daca vrei si tu asta . Tu înca mai esti copil si admir , dar mai si urasc asta la tine , în acelasi timp.  Soarele rasare în fiecare dimineata pentru noi doi si atât. Desi ai ramas copil , ai momentele tale în care dai dovada de o maturitate iesita din comun.
- As minti daca as spune ca viata nu ma sperie , dar am trecut prin ea pâna acum  , asa ca asta e un motiv destul de bun ca sa continui sa fac ce am facut pâna acum.  Singurul motiv pentru care înca mai am o inima care sa bata esti tu . Am încercat de multe ori sa ma sinucid , dar nu am reusit  si tocmai din motivul asta încerc sa ma distrug pe interior , mai mult prin gânduri . E mai greu asa , dureaza mai mult , dar macar am moartea garantata la un moment dat. Nu stiu pentru ce merita sa lupti în viata , nu stiu pentru ce merita sa mori.
- Vorbesti cu dublu înteles...
- Asa am facut mereu . spune luându-si o tigara de Assos din pachet.
Nu avea niciodata o marca anume de tigari , lua ce îi venea , lua ceva care sa se încadreze în banii pe care îi avea. Desi atunci când înca mai statea cu parintii îsi cumpara tigari scumpe . Lipsa banilor l-a împins la multe gesturi care nici macar nu fac sens . Nu a furat niciodata ,dar a obtinut ce voia.
Ei doi erau logoditi de doi ani , dar nu au avut bani de nunta ,asa ca au hotarât sa ramâna asa . "Pâna la urma , de ce trebuie sa demonstrez unei idei preconcepute numite Dumnezeu ca te iubesc? Eu o stiu , tu o stii si asta e tot ce conteaza." Se întelegeau bine , chiar daca uneori se certau ca nebunii , dar se sarutau si se împacau imediat. Asa au fost mereu. Poate ca în mare parte s-a datorat totul de la prea multa iubire...

Scrisori catre sine

Ante Scriputm : Vreau sa fie clar ca si pe Am amintiri din prezent tot eu scriu . O sa-mi postez tentativa de carte pe ambele bloguri ^^ Sper sa va placa.

Prefaţă

Personajul meu nu e definit. Personajul meu  nu are un sex anume , uneori poate fi fată , uneori băiat . Personajul meu suntem eu , tu , noi ,tot restul lumii . Poate uneori te vei regăsi , sau poate nu. Dar multe nu o să le accepţi oricum pentru că nu vrei sa recunoşti că aşa eşti de fapt . Lasă măcar o data , o singură dată , garda şi orgoliul de o parte şi acceptă-te aşa cum eşti.

     Analiză primară.




Începutul e ilogic , caracteristic mie , ţie , nouă poate . Personajul meu nu e atât de complex pe cât pare , dar are multe trăsături , multe defecte şi prea puţine calităţi. Calităţi pe care oricum nu le accepta. În schimb , îşi găseşte defecte pe care nici măcar nu le are , extrem de multe . Asta e natura personajului meu . Mi-l fac cum vreau eu , că doar eu scriu aici , nu altcineva. Are câti ani îi dai tu , deşi nici măcar nu contează asta . Contează că am un personaj mult mai matur decât ar parea prima dată . Pe parcurs ai să-mi dai dreptate , acum poate nici măcar nu întelegi ce tot vreau eu să zic pe aici.Poate aberez , dar îmi place ce am scris pâna acum , aşa că o să continui în aceeaşi manieră.
E fată uneori , alteori băiat cum am mai zis , nici măcar nu are importanţă . E un personaj şi asta contează. Trăieşte cu o impresie falsă asupra propriei personalităţi , şi chiar dacă ştie îi place , pentru că dacă nu i-ar plăcea , ar schimba ceva. Vrea personalitatea lui , făcuta doar de el , nu de nimeni altcineva , şi tocmai din motivul ăsta nu lasă pe nimeni să-i spună cum trebuie să fie , nu lasă pe nimeni sa intervină. E de admirat lucrul ăsta , chiar dacă uneori e un lucru rău , pentru că nu ştie  cum ar trebui să se poarte cu adevărat în anumite situaţii , nu face nimic ca să schimbe ceva , chiar dacă ar putea sau nu . Îi place cum e , iar ceea ce nu i-a plăcut a schimbat , dar în rest s-a acceptat aşa cum e . Să zicem că i-a plăcut situaţia în care s-a tot aflat în toţi anii ăstia , aşa că nu a încercat să facă prea multe lucruri ca să nu mai fie cine e de fapt.
Personaul meu e dependet de alţi oameni , nu poate trăi fără oameni în jur , dependent de prieteni , sentimente , iubire şi multe alte lucruri. Personajul meu e slab , iartă şi acordă a doua şansă incredibil de repede  , numai cui nu merită lucrul ăsta , iar celor care merită , nu le-o mai acordă , prea multă încredere în cine nu trebuie , se ataşeazp repede de oameni , e naiv , citeşte mult ,ascultă muzica mult prea tristă pentru melancolia care zace în el , desenează prea mult ,stă prea mult în lumea imaginară în care si-ar dori sa trăiască.
Am un personaj naiv atunci când nu trebuie , mult prea încrezator în lume , iertător , mereu acolo pentru oricine , nu-şi dă seama  ce personalitate are cu adevărat , nu ştie pentru ce merită să lupte în viaţă , ce trebuie să lase în urma. Poate că am un personaj care nu pare a fi real , dar aşa vreau eu să fie. Are mult prea multe sentimente la care vrea să renunţe , pe care mereu le-a lăsat în mâinile oamenilor pe care i-a cunoscut, sperând să nu le mai primească înapoi niciodată , iar atunci când şi-a dat seama că înca le mai are , a fost cumplit de trist , pentru că numai eu si el putem întelege cât de multă durere i-au adus sentimentele alea.
Personajul meu are încrede în sine numai în anumite momente , pentru că în celelalte , se urăşte. Dar se urăşte pentru că în momentele alea ar da orice ca să fie mort , pentru că nu mai gaseşte nimic care să-i demonstreze că da , merită să traiasca si chiar contează pentru cineva , indiferent cât de prost merg toate pentru un moment.
Personajul meu se simte împlinit cu o cafea si o ţigăra dintr-un pachet ieftin , în fiecare dimineată . Îţi va zâmbi mereu , chiar şi în miezul nopţii  şi asta pentru că niciodată nu avrut sa aibă nevoie de prieteni . Consideră confesiunile că fiind mereu false. Ştie că are nevoie de oameni şi tocmai de aia se urăşte uneori mai mult decât normal.Ştie că e dependent de sentimente , dar face tot posibilul să le ignore .
"Jur că am sa zâmbesc tot timpul de acum înainte.Nu mai las nicio lacrimă să cadă . Oricât de greu o sa fie , o să zâmbesc.Nu mai las  pe nimeni să mă vadă că plâng . " Atâtea promisiuni spuse ,atâtea uitate , atâtea de care se fereşte pentru că nu mai vrea să mai fie dezamăgit."N-am vrut niciodată să-i dezamăgesc pe cei din jurul meu , mai ales din cauza unor lucruri absolut banale... N-am vrut să-i rănesc pe cei din jurul meu. Nimeni nu o sa înteleagă câte reproşuri îsi tot face si nici de ce . Nimeni , dar absolut nimeni nu a ştiut cât de mult are nevoie de oameni în jurul său , oricât de mult ar regreta pe urmă ce decizii a luat .
"Cineva tot o să mă înteleaga la un moment dat.Sper..."