untitled

" A iubi nu are timp ".... sunt o ipocrita daca nu recunosc ca sunt de acord cu afirmatia asta. Si nu sunt ipocrita . Cum sa nu fiu de acord cand eu insumi imi tot spun in anumite momtente ca sunt dependenta de oameni si iubire ? Da , am pierdut persoanele la care tineam cel mai mult pe lumea asta , dar nu schimba cu nimic asta faptul ca inca ii mai iubesc.
Si acum iubesc...il iubesc . Si nu ma satur de el sub nicio forma. Daca imi juri ca esti adevarat , ca asta vrei tu sa faci si nu ai niciun dubiu , atunci nu ma deranjeaza sa fiu ranita. Oricum , ar trebui sa ma tin tare de tine intotdeauna . Doar.....am motivele mele multe.
Punand cap la cap cuvintele pe care toti le-am abandonat , observam ca nu mai au rost acum. Adunand lacrimile planse , nu ajungem nicaieri , devenim tot mai melancolici .
Da-le in mortii lor de amintiri !!!
Nu voiam sa am nevoie de amintiri , nu mai vreau sa am nevoie de amintiri , nu vreau altele noi , nu le vreau nici pe alea vechi. M-am saturat sa adorm cu cuvintele pe care le-am adunat in 16 ani inutili de viata in minte , doar pentru a-mi demonstra mie ca inca nu s-a terminat rolul meu in viata asta.
O sa pot sa iti arat ce ai gresit in viata , ce oportunitati ai ratat , intotdeauna . Si tu o sa imi poti arata mie cu cate am gresit . O sa ai ce sa arati la mine . O sa am ce sa arat la tine . O sa aratam decat. Nu pot sa schimb nimic , la fel cum nici tu nu poti . Nimeni nu poate. Suntem toti o adunatura de imbecili si inutili.
Am vazut lacrimi care semanau cu ale tale....
Am facut multe lucruri ca tine , ai facut putine lucruri ca mine . Am plans cand am spus un nume.
Chiar nu am crezut ca o sa ma uit in urma si o sa imi fie frica sa ma intorc la vremurile alea. Mi-e frica. Recunosc ca mi-e frica de ce am facut eu in trecutul meu . Nu vreau sa mai trec inca o data prin ce am trecut.
Mi-e dor de mine cum eram odata . Mi-e dor sa pot spune ca ma stiu pe mine...