Moment de maxima sinceritate fata de mine insumi.
Poate ca am si eu nevoie de lucruri de genul asta , uneori.
Ca atunci cand sunt atat de fericita ca nu mai pot sa vorbesc..
Sau cand par mult mai fragila decat ar crede oricine.
Caut intelesul unui poem dintr-un suflet gol.
Uneori e mai bine sa traiesti fara trecut.
Si totusi, e un poem care nu stie sa minta deloc.
Cu un zambet oarecum ironic, scriu acel poem.
Acolo, pe undeva, e un singur adevar,pe care niciunul din noi nu il cunoaste si nici ca o sa-l cunoasca vreodata.E la fel ca faza cu scopul pentru care traim..
Ca atunci cand vrei sa auzi tot.Unde se duc lacrimile cand sunt planse?
"Ti-am auzit vocea in noaptea in care am pierdut totul. Oricum , noi nu o sa putem deveni o singura persoana...."
Nu pot sa uiti asa ceva...
Niste cuvinte murmurate intr-o limba pe care nu o intelegi...
