Punct.

Deodata, am simtit nevoie sa imi iau viata de la inceput. Un ceas greoi si butucanos, cu sonerie, batea familiar si indepartat langa patul meu tare.

Se intunecase in ferestrele camerei mele, si as fi putut pleca oriunde, sau ramane locului.

O inima ranita care o sa dispara. Dragostea ucide, alaturi de florile care acum infloresc.

Din ziua aia, nu stiu de ce, inima mea l-a vrut.

Chiar daca s-a schimbat, prea departe, si prea aproape.

Sa port o masca, sa-mi ascund fata tensionata cand sunt cu el?

Inima si-a pierdut corpul care m-a parasit.

O sa infloresc ca o floare otravitoare, si apoi o sa continui.

Nu pot sa rad asa cum radeam, nu sunt aceeasi care de el s-a indragostit.

In acea zi de februarie in care l-am tinut in brate, cand tremura...

Nu pot sa-l uit pe "el" pe care il iubesc.

In fruntea unui gand, picura incet si sacadat, iar eu nu te pot atinge.

Singura floare pe care ai iubit-o...

Am inteles ca nu te pot avea, dar nu-ti cer decat o ora de iubire, te chem iar.

Inima mea se calmeaza singura.....

Stie ca nu o sa te aiba niciodata per total.

Expozitie ambulata de rani.

Piele de sticla.

Poate ca intr-o zi o sa ne revedem..

Pasi uscati, un apus care iti colora pielea.

Mana ta rece...

Ai putea sa abandonezi ezitarea in zorii zilei, ca sa nu devi o epava?

Cauta-mi motivul sa cred in ziua de maine.

Ceva din mine care s-a stricat.

Totul e distorsionat..

Hei, tu inca mai zambesti.

Tine-ma aproape, ia-ma de mana si spune-mi ca nu sunt singura. Singura lumina prin care mai te cred. 

Tine-ma aproape ca sa nu uit ca intr-o zi vocea mea nu o sa te mai atinga.

Iubeste-ma, chiar daca inima mea e atat de fragila. Am uitat cand ne uitam la lumina care trecea prin umbra.

" Nu uita. Asta nu e sfarsitul."

Stiam la ce sa ma astept de cand ai intrat.

Impartim vina.

Cred ca atunci cand totul se termina, se tot intoarce si te doare.

CA un cub de gheata plin de amintiri aruncat intr-o vodka ieftina.

Ii simti gustul.

Dar trecutul nu revine.

Cred ca o parte din mine stie ce o sa se intample.

Nu-i ceva facut, sau zis, e un sentiment care vine o data cu el.

Si...

Cel mai ciudat e ca nu stiu daca o sa mai simt vreodata asta.

Sau daca ar trebui.

Lumea lui se misca prea repede ...

Dar cum poate un demon sa arate ca un inger, atunci cand imi zambeste?

Poate ca el a stiut asta cand m-a vazut.

Cel mai rau o sa fie sa ma pierd pe mine, nu pe el.

Te iubesc enorm, dar sa fim seriosi, nu avem nicio garantie ca o sa fie etern.

Indiferent cat vrem asta.

Zilele astea pline de fericire, si sa te gandesti ca o sa traiesti pe cont propriu dupa.

Nu mai vreau sa plang ca sa adorm.

Da, e greu, alienabil, si dureros.

Si asta pentru ca ma prefac ca sunt puternica.

Imi pare rau.

Am fost o cretina si inca sunt.

Am inteles pentru ca am vazut multe expresii de-ale tale pana acum.

Nu ca mi-am pierdut interesul, dar decat sa nu mai avem treaba unul cu celalalt, mai bine spun "Fa tot ce poti!" si mergem pe cai diferite.

Sper sa fi bine, indiferent ce vrei.

O sa ne mai intalnim oricum, nu-i asa?

E o promisiune, si o sa facem "pinky swear" petnru asta.

5 iunie, tine minte.

Sper sa nu uiti vreodata.

Tu, cel care nu sti ce-i aia rusinea, sa te uiti in pamant...

Zilele astea fericite, de neevitat.

Destul ca sa ne bucuram.

"Doar putin, nu pleca inca..."

Intr-o buna zi, poate o sa putem sa radem impreuna, ca doua persoane care nu or sa isi duca dorul...

Daca ma intorc, imi vad lacrimile de cand ma tineai in brate si ma uitam la tine, atunci cand nu realiza niciunul din noi prea multe...

Nu o sa uit niciodata, ramai asa cum esti, si fi aceeasi persoana de care m-am indragostit.

Ai grija de tine.

Tu, cel pe care il iubesc a devenit o amintire.

E singuratate pana la momentul mortii, dar vocea ta nu o sa imi iasa niciodata din minte.

Vocea ta atunci cand nu puteai sa legi doua cuvinte intre ele si ti-a luat destul de mult pentru o propozitie...