Uneori ma intreb de ce te urasc atat de mult, alteori de ce te iubesc.

De ce vreau sa schimb ceva, dar nu fac nimic.

De ce imi pun prea multe sperante in  ceva,desi stiu ca nu va schimba nimic.

Mi-ai sarutat cicatricile de pe piele.

"Tot cred ca esti frumoasa."

Am momentele mele in care te apreciez.

Sa nu imi spui ca nu am motive sa fiu cum sunt, si ca ar trebui sa imi deschid ochii pentru ca e o lume frumoasa.

Demonstreaza doar cat stii despre mine,  ca n u poti sa-ti iaginezi ce vad eu, sau ce se intampla in capul meu.

Nu pot gasi fericirea.

Nu pot vedea frumosul.

Doar durere, artificial, si lipsa de speranta.

Si promit, nu e vina ta.

Promit ca nu a fost niciodata vina ta.

"Sa nu indraznesti. Nici macar sa nu te gandesti sa renunti."

Nu trebuie sa fi anorexic ca sa iti urasti corpul.

Nu trebuie sa te tai ca sa iti faci singur rau.

Nu trebuie sa incerci sa te sinucizi ca sa vrei sa mori.

Uneori mi-e frica de faptul ca as putea ramane singura.

Cine ar putea iubi o fata cu mai multe taieturi decat prieteni, cu mai multe obiecte ascutite decat incredere, mai multa durere decat frumusete??

Exact.

Nimeni.

Poate daca beau destul vodka are gust de iubire,,,

E doar o alta zi, in care tu stai, te uiti, dar ai ochii goi.

La fel ca prima oara cand mi-ai patruns in inima.

Mi-ai lasat ceva ce nu am mai avut niciodata in viata mea.

Poate ca din cauza asta plang, poate pentru ca nu am mai trait sentimentul asta.

Cand ma uit in ochii tai, ei imi spun ca nimeni nu te ajuta.

"Stiu ca nu astepti ajutor din partea nimanui, dar sper sa te ajut sa zambesti. Asa ca nu spune ca nu e nimeni langa tine, te rog. O sa fiu eu, nu-ti fie teama. O sa te fac sa zambesti, nu vreau sa te vad plangand. Ia-ma in brate si nu te mai gandi ca esti singura."

Am incercat sa te uit, dar nu pot. Da, poate chiar m-am indragostit.

"Poti sa ai incredere in mine, promit sa te iubesc."

Imi lipsesti.

Si niciodata nu m-am mai simtit asa.

"Eu nu o sa plec, dar nici nu te las sa pleci. Sunt aici pentru tine, atata timp cat tu vrei sa fi cu mine."

Poate ca sti ca eu m-am suparat cand am vazut ca nu mai esti cum erai inainte, dar tot m-ai facut sa uit de mine.

Sunt un dezastru si sti ca nu ma pot abtine.

Intalnirea a inceput cu "Noapte buna!" si s-a terminat cu "Buna dimineata!"

Nu mai esti aici.

Trebuia sa plec de mult, mai ales pentru ca simteam ca traiam un vis.

Dar uita-te la mine, m-am indragostit fara sa vreau!

E ridicol.

Nu pot sa ma opresc, si nici sa uit.

Tu nu esti aici.

Ai plecat.

Intuneric.

Gol.

Ma intreb daca o sa te mai vad diseara.

Nu conteaza ce ar trebui sa fac, gandurile mele sunt in alta parte.

Mi-am pierdut mintile, mi le-am pierdut in tine, in visul meu.

Zambetul tau sincer ma ingrijoreaza uneori.

Dar, cand esti cu mine, iubesc zambetul ala mai mult ca orice.

Mereu faceai asa.

Daca o sa te vad maine, de data asta nu te mai las sa pleci, chiar daca e in vis si atat.

Spune-mi ca suntem ok, si ca sunt diferita de tine.

Cand o sa vina primavara, o sa imi aduc aminte de tine.

Tu, cel care ma iubeai, si eu cea care mereu iti duce dorul.

Omor timpul putin mai repede.

Nu pot sa iti spun ce nu stiu, dar fi al meu.

"O sa trebuiasca sa astepti."

Spune-mi ca o sa fi aici cand plec, pentru ca vin acasa, adica acolo unde e inima mea.

Punct.

Deodata, am simtit nevoie sa imi iau viata de la inceput. Un ceas greoi si butucanos, cu sonerie, batea familiar si indepartat langa patul meu tare.

Se intunecase in ferestrele camerei mele, si as fi putut pleca oriunde, sau ramane locului.

O inima ranita care o sa dispara. Dragostea ucide, alaturi de florile care acum infloresc.

Din ziua aia, nu stiu de ce, inima mea l-a vrut.

Chiar daca s-a schimbat, prea departe, si prea aproape.

Sa port o masca, sa-mi ascund fata tensionata cand sunt cu el?

Inima si-a pierdut corpul care m-a parasit.

O sa infloresc ca o floare otravitoare, si apoi o sa continui.

Nu pot sa rad asa cum radeam, nu sunt aceeasi care de el s-a indragostit.

In acea zi de februarie in care l-am tinut in brate, cand tremura...

Nu pot sa-l uit pe "el" pe care il iubesc.

In fruntea unui gand, picura incet si sacadat, iar eu nu te pot atinge.

Singura floare pe care ai iubit-o...

Am inteles ca nu te pot avea, dar nu-ti cer decat o ora de iubire, te chem iar.

Inima mea se calmeaza singura.....

Stie ca nu o sa te aiba niciodata per total.

Expozitie ambulata de rani.

Piele de sticla.

Poate ca intr-o zi o sa ne revedem..

Pasi uscati, un apus care iti colora pielea.

Mana ta rece...

Ai putea sa abandonezi ezitarea in zorii zilei, ca sa nu devi o epava?

Cauta-mi motivul sa cred in ziua de maine.

Ceva din mine care s-a stricat.

Totul e distorsionat..

Hei, tu inca mai zambesti.

Tine-ma aproape, ia-ma de mana si spune-mi ca nu sunt singura. Singura lumina prin care mai te cred. 

Tine-ma aproape ca sa nu uit ca intr-o zi vocea mea nu o sa te mai atinga.

Iubeste-ma, chiar daca inima mea e atat de fragila. Am uitat cand ne uitam la lumina care trecea prin umbra.

" Nu uita. Asta nu e sfarsitul."

Stiam la ce sa ma astept de cand ai intrat.

Impartim vina.

Cred ca atunci cand totul se termina, se tot intoarce si te doare.

CA un cub de gheata plin de amintiri aruncat intr-o vodka ieftina.

Ii simti gustul.

Dar trecutul nu revine.

Cred ca o parte din mine stie ce o sa se intample.

Nu-i ceva facut, sau zis, e un sentiment care vine o data cu el.

Si...

Cel mai ciudat e ca nu stiu daca o sa mai simt vreodata asta.

Sau daca ar trebui.

Lumea lui se misca prea repede ...

Dar cum poate un demon sa arate ca un inger, atunci cand imi zambeste?

Poate ca el a stiut asta cand m-a vazut.

Cel mai rau o sa fie sa ma pierd pe mine, nu pe el.

Te iubesc enorm, dar sa fim seriosi, nu avem nicio garantie ca o sa fie etern.

Indiferent cat vrem asta.

Zilele astea pline de fericire, si sa te gandesti ca o sa traiesti pe cont propriu dupa.

Nu mai vreau sa plang ca sa adorm.

Da, e greu, alienabil, si dureros.

Si asta pentru ca ma prefac ca sunt puternica.

Imi pare rau.

Am fost o cretina si inca sunt.

Am inteles pentru ca am vazut multe expresii de-ale tale pana acum.

Nu ca mi-am pierdut interesul, dar decat sa nu mai avem treaba unul cu celalalt, mai bine spun "Fa tot ce poti!" si mergem pe cai diferite.

Sper sa fi bine, indiferent ce vrei.

O sa ne mai intalnim oricum, nu-i asa?

E o promisiune, si o sa facem "pinky swear" petnru asta.

5 iunie, tine minte.

Sper sa nu uiti vreodata.

Tu, cel care nu sti ce-i aia rusinea, sa te uiti in pamant...

Zilele astea fericite, de neevitat.

Destul ca sa ne bucuram.

"Doar putin, nu pleca inca..."

Intr-o buna zi, poate o sa putem sa radem impreuna, ca doua persoane care nu or sa isi duca dorul...

Daca ma intorc, imi vad lacrimile de cand ma tineai in brate si ma uitam la tine, atunci cand nu realiza niciunul din noi prea multe...

Nu o sa uit niciodata, ramai asa cum esti, si fi aceeasi persoana de care m-am indragostit.

Ai grija de tine.

Tu, cel pe care il iubesc a devenit o amintire.

E singuratate pana la momentul mortii, dar vocea ta nu o sa imi iasa niciodata din minte.

Vocea ta atunci cand nu puteai sa legi doua cuvinte intre ele si ti-a luat destul de mult pentru o propozitie...

Cassis

Ploaia asta calda imi aduce aminte de tine.

Pentru ca ea cade atat de puternic, fara sa poata sa se opreasca, la fel ca mine.

Se zice ca oamenii tristi, zambesc cel mai frumos.

Oamenii singuri sunt cei mai buni la suflet.

Oamenii cei mai raniti sunt cei mai intelepti.

Si toate astea pentru ca nu vor sa vada pe nimeni altcineva ca sufera la fel cum o fac ei.

E obsesia mea.

Daca mi-as prinde viata in fotografii, oare cum ar arata?

Uneori ma gandesc ca poate am fost facuta in asa fel incat sa fiu singura mereu.

Si apoi imi zic "nu renunta pana la final." 

Imi place sa ma mint ca asta ma ajuta intr-o oarecare masura.

Se zice si ca oamenii care nu dorm confunda realitatea cu visele.

Poate e adevarat.

Mi-ar placea ca visele mele sa fie viata reala.

Nici nu-ti poti da seama cat de trista si nefericita sunt.

Fiecare zi e la fel.

Aceasi oameni.

Aceasi rutina.

Si urasc cum sunt lucrurile acum.

Eram atat de fericita...

Dar acum, nu mai sunt.

Nici macar un pic.

Si nimeni nu stie asta.

Am realizat ca toate semnele pe care le am nu vreau sa dispara.

Si acum mai tin minte cand, de ce, si cum le-am facut pe fiecare in parte.

Si nu regret nimic.

Nu am nevoie nici de cafea, nici de tigari, nici de tine, nici de mine, sau de oricine altcineva acum.

Am nevoie de un suflet.

Inca il mai caut.

Mai ti minte?

Da...s-a intamplat acum prea mult timp, poate ca ai si uitat.

Nu e ca si cum chiar ar fi contat.

Stiu ca esti perfect.

Perfect pentru cine te merita.

Stiu ca sunt perfecta.

Perfect de imperfecta.

Sunt o antiteza a tot ce exista si s-a uitat undeva intre niste pagini albe patate de sange, scrum, si poate putin alcool dintr-o sticla de tutun.

Am jurat ca sufletul tau e divin.

Nu ma crezi.

Nu ma cred.

Am crezut ca daca ma inec in alcool si tutun totul va fi in regula, va reveni la normal.

Ce-i aia plaja?

Sau sarut...?

Ochii mei ii vad pe ai tai.

Dar nu sunt ai tai.

Sunt ai persoanei care ai fost.

Mereu mi-am imaginat ca o sa am o viata de nimic.

Pe zi ce trece inca mai cred asta.

As ingheta timpul.

Imi lipsesc momentele de inconstienta si de nepasare, pe care le tot aveam, imi lipsesc oamenii care au contat, imi lipsesc amintiri, imi lipsesc momente.

As vrea sa le rup de pe cerul inimii mele. Stiu de cate ori am incercat.

Am simtit o respiratie cu subinteles, care m-a lasat sa ma inec in nostalgie.
Inca imi mai caut sufletul, incercand sa omor timpul in timp ce scriu o carte care nu s-a scris niciodata.
Sufletele pereche au murit intr-o noaptea care ti-a cantat la fereastra un cantec de la marginea tristetii.
Nu poti citi printre randuri.
Nu ai nici de ce.
Nu ai nici ce.
"Scriu numele tau intre stele.Numele pe care tu trebuia sa il ai de la inceput.Numele care este totul meu.Totul meu personal."
Nu o sa uit cand mi-ai zis asta si ca inca imi lipsesti.
Ne chinuiam impreuna cu muzica pe care o ascultam, mai mult pentru ca era un fel de instrument de tortura, nu neaparat pentru ca noi aveam chef de muzica trista, sau care sa transmita ceva.
Oamenii sinceri si naivi sunt singurii care nu o sa cunoasca fericirea...