Punct.

Deodata, am simtit nevoie sa imi iau viata de la inceput. Un ceas greoi si butucanos, cu sonerie, batea familiar si indepartat langa patul meu tare.

Se intunecase in ferestrele camerei mele, si as fi putut pleca oriunde, sau ramane locului.

O inima ranita care o sa dispara. Dragostea ucide, alaturi de florile care acum infloresc.

Din ziua aia, nu stiu de ce, inima mea l-a vrut.

Chiar daca s-a schimbat, prea departe, si prea aproape.

Sa port o masca, sa-mi ascund fata tensionata cand sunt cu el?

Inima si-a pierdut corpul care m-a parasit.

O sa infloresc ca o floare otravitoare, si apoi o sa continui.

Nu pot sa rad asa cum radeam, nu sunt aceeasi care de el s-a indragostit.

In acea zi de februarie in care l-am tinut in brate, cand tremura...

Nu pot sa-l uit pe "el" pe care il iubesc.

In fruntea unui gand, picura incet si sacadat, iar eu nu te pot atinge.

Singura floare pe care ai iubit-o...

Am inteles ca nu te pot avea, dar nu-ti cer decat o ora de iubire, te chem iar.

Inima mea se calmeaza singura.....

Stie ca nu o sa te aiba niciodata per total.

Expozitie ambulata de rani.

Piele de sticla.

Poate ca intr-o zi o sa ne revedem..

Pasi uscati, un apus care iti colora pielea.

Mana ta rece...

Ai putea sa abandonezi ezitarea in zorii zilei, ca sa nu devi o epava?

Cauta-mi motivul sa cred in ziua de maine.

Ceva din mine care s-a stricat.

Totul e distorsionat..

Hei, tu inca mai zambesti.

Tine-ma aproape, ia-ma de mana si spune-mi ca nu sunt singura. Singura lumina prin care mai te cred. 

Tine-ma aproape ca sa nu uit ca intr-o zi vocea mea nu o sa te mai atinga.

Iubeste-ma, chiar daca inima mea e atat de fragila. Am uitat cand ne uitam la lumina care trecea prin umbra.

" Nu uita. Asta nu e sfarsitul."