Pot sa innebunes de tot?

Ploaie de lamentatii..

Ingroapa-mi numele, dar asigura-te ca imi arunci sufletul undeva mult prea departe de mine.

Sa fiu singura cu mintea mea nu e un lucru chiar atat de bun..

Las un simplu "Adio!" si ma inec in nebunia linistii de intuneric.

Muzica de sinucidere care rasuna din raceala unor pereti anonimi.

O minte plina de cuvinte care dor, gene si buze negre.

Scriu cu un cutin pe piele, ca un fel de usurare pentru gura care nu are minciuni.

Pentru un viitor care nu a fost dorit, iti doresc tie acea zi..

Un  moment pentru o viata de om..

Greselile mele danseaza intr-o gradina in miniatura a minciunii.

Iti doresc tot binele, numai daca imparti acest iad..

Iar vine ploaia...de data asta o sa cada din stele nascute din durerea oamenilor care stiu ce inseamna sa piarda.

Port durere, melancolie, tristete si slabiciune.

Chiar daca raiul e plin de namol, devine perfect daca suntem in el.