Intr-o zi o sa trec peste durere.
Poate atunci o sa mai si zambesc.
Superficial, dar profund.
"Noapte buna, pentru ca in noaptea asta nu o sa poti sa adormi !"
Asta imi rasuna in cap, de cel putin 2-3 ore..
Simt comfort de la o voce pe care speram sa nu mai o aud.
Daca totul e vindecat, pot sa zambesc?
Mi-e frica sa mai fiu dezamagita.
Oamenii care nu au nici macar o zi de maine au murit de mult.
Vreau sa inec niste cuvinte ce au fost rostite ca o soapta.
Nimeni nu e plin de singuratate sau tacere de mormant.
De data asta mi-a fost frica sa ma intalnesc.
Impreuna cu niste cuvinte din vis, o sa inec seductie in pielea ta.
Pana in momentul cand inima nu va mai fi nimic, decat catifea.
Sa nu te duci spre Rai..
E fictiv.
Acei ipocriti au omorat orice urma de umanitate si stabilitate mentala.
Propria mea inima o sa ma omoare intr-o zi...
Da, inca nu gasesc care e motivul existentei mele.Tocmai de aia imi tot caut motivul in taieturile din corp.
Intr-o zi, acel ecou o sa imi fie taiat pe inima.
Intuneric transparent care nu poate fi atins cu mainile.Acea mana mica era atat de frumoasa si pura...
Minciunile tale sunt sterse de ploaie.
Un zambet marcat de o ezitare de nedescris.
Pasii sunt atat de eleganti, incat au disparut.
Incapabila sa...
Niciodata nu o sa mai...
Ingroapa-mi numele undeva in note si acorduri de chitara.
Amintirile s-au topit..pana nu a mai ramas nimic.
Educatie a mortii.
Lacrimi mi se scurg din amintiri...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu