Am luat o gura de vodka inainte sa mai zic ceva.

E usor sa umpli  golul asta , nu-i asa ?

Tu nu iti gasesti refugiu pe undeva pe la linia de infinit .

Tu nu-ti vezi toate temerile devenind realitate atunci cand nici macar nu te mai astepti la asta.

Tu nu stai sa numeri zilele pe degete si apoi sa le scrijelesti undeva.

M-am holbat prea mult la ochii aia care nu s-au inchis niciodata.

Poate ca nu o sa ma simt in siguranta decat atunci cand o sa-mi pot numara zilele ramase pe aceleasi degete de la o mana.

134 de zile si nu am ranit pe nimeni.

135 de zile si inca mai traiesc.

136 de zile si nu s-a intamplat nimic tragic.

137 de zile si nu ma uraste nimeni.

138 de zile si ma urasc in continuare.

In acest " obicei " de a te rani , tot eu ies mult mai ranita.

Daca eu sunt responsabila de lacrimile alea , de ce tot pe mine ma doare?

Ce e sentimentul ala care parca ma mananca din interior?

M-ai crezut intotdeauna cu mult mai medioacra fata de tine , dar n-ai stiut niciodata de ce ma port cum ma port.

Te las sa cunosti doar ce vreau eu sa cunosti si deja ai impresia ca stii cine sunt.

Mi-am scrijelit numele temerilor , fericilor , tristetilor , salvarilor pe undeva pe tot corpul.

Ah ... simt cum arde din nou "eu"-l de pe picior si "pierdere" de pe coaste....

N-o sa inteleaga nimeni de ce au murit atat de multe inimi in noaptea asta.