Propriul meu inamic... nu am motiv să îl deranjez acum....
Îmi şopteşte calm cele mai bune soluţii pentru a dispărea de aici şi de a fi ce vreau , cum vreau.
Mă batjocoreşte pentru incapabilitatea mea de a zice "Nu" cuiva...
Îmi spune ca poate e cea mai bună idee să dispar în noaptea asta de aici..
Are dreptate..... ?
"Dragă tu , care te-ai aruncat în imaginaţie . Chiar nu realizezi că trăieşti degeaba? "
Las tot în urma mea ...
persoane
întâmplări
cunoştinţe
tot
tot
tot.
Am plecat de aici.
Undeva unde e mai puţin întuneric.
"Ce vezi în toată lumina aia ? În noaptea asta ai murit , ţi-am luat locul . Tu nu mai exişti de azi."
Când am început sa mă stric în halul ăsta?
Eu însumi m-am trădat ?!
Credeam că mă cunosc , destul , cât să nu fac asta.
Aparent ... nu-i aşa.
Oricum...
Mâine n-o să mai fiu eu.
Deci ... cui chiar îi pasă încât să fie aici cu mine?
Sunt singură din nou...
Iertare , dragilor.
Am plecat.
:)
RăspundețiȘtergere