Monologul nebunilor

-Hei , esti ok ?

-Hei , inca mai esti pe aici . De ce nu ai plecat?

-N-am cum . Sunt tu , varianta nebuniei tale , cea pe care o negi de atatia ani.Deci , esti bine ?

-Oarecum . De ce ?

-Voiam sa stiu . 

-Ce s-a intamplat?

-Nimic . Vreau sa iti zic ceva.

-M-ai dezamagit....

-Poftim ? De ce , sau stai , prin ce ? Ce am mai facut ?

-Nu esti tu in felul asta....

-Care fel ?

-Asta in care te lasi adusa la pamant de oricine , dar mai ales de oamenii pe care ii iubesti . Nu te stiu asa. Deobicei erai mult  mai puternica , in felul tau , si nu aratai fiecare stare a ta .

-Mi-e frica...

-De ce ? De cine ?

-Mi-e frica de moarte , indiferent a cui , atata timp cat e o persoana la care tin .

-Dar de moartea ta?

-Nu .

-De ce ?

-Am murit si inviat de 8 sau 9 ori pana acum , deci stiu ce si cum. Nu mai am  motive sa-mi fie frica.

-Ai fugit de tine atata timp... de ce ?

-Nu am fugit de mine . Am fugit de nebunia , despresia , si poate si schizofrenia mea . Am fugit in intuneric ca sa pot sa ma gasesc.

-Si ? Ai reusit ?

-Nu.

-Si de ce nu mai incerci ?

-Pentru ca nu am de ce , mai exact . M-am plictisit.

-De tine ?

-Da . Si sa ma caut.

-Da drumul la muzica .Ce auzi ?

-O melodie care o vreau tatuata pe spate . De ce ?

-Crezi in versurile alea macar?

-Da .

-Atunci , ce mai astepti ?

-Poftim.... ?

-...

liniste .

-Stai ! Nu pleca ! Nu ma mai lasa iar cu intrebare fara raspuns.

-Tu stii raspunsul cel mai bine dintre noi toti .

-Tu esti nebunia mea , zi-mi !

-Pa !

Si pleaca incet , in timp ce eu nu aflu raspunsul la nimic.

O sa ne mai vedem , in noaptea asta , in timp ce incerc sa dorm.