Worms

"Wel, abuse me until your heart is satisfied..."

In loc sa ne uitam la minciunile din noi, trebuia sa ne privim fix in ochi si sa recunoastem ca ne e frica.

Sa recunoastem ca amandoi voiam sa spunem atat de multe cuvinte, cu atat de putina importanta.

Nu mai am nevoie de cuvinte mari, cum nu mai am nevoie de niciun " Te iubesc " de la oricine altcineva.

Nu uita, intrun vis profund, nimic nu se termina.

Dar noi o sa incheiam cu un simplu "La revedere" pentru ca ne e prea teama sa spunem "Adio", pentru ca vrem sa avem macar speranta ca ne vom revedea, si totul va reveni la normal.

Ti-am zis ca atunci cand nu ma vei mai chema o sa se strice ceasul, si o sa se invarta invers. Ca mii de ganduri noi or sa imi umble prin minte, ca o sa imbrac totul in alb.Ca o sa gasesc cate un sens nou in chipul oricarui alt om.

Mi-ai cantat povestea, ca sa fi singur ca nu o voi uita niciodata.

M-ai dus aiurea si mi-am uitat ecoul.

Devin constienta de unele lucruri care pana acum mi se pareau atat de puerile, si acum stau sa ma intreb de ce anotimpurile sunt asa, de ce totul suna mai bine acustic, de ce minciunile sunt mult mai placute decat orice alt fel de adevar, de ce scriu cand nu ma simt comod daca stiu ca cineva citeste ceva din ce am scris deja..

Cred ca pot sa zic ca inca mai am sufletul de sticla, doar ca acum e ceva mai groasa.

Adu-mi aminte cum se respira.

Vreau sa pot sa vad totul in oameni, si sa stiu ca inca ii mai pot iubi.

Poate ca eu chiar am fost nascuta ca sa ii ranesc pe ceilalti, dar sunt mult mai nemiloasa cu mine.

Am distrus o lume la care am muncit mult prea mult.

Mi-ar placea sa stiu ca din toata parada asta o sa ramana mult mai mult decat a ramas deja, pentru ca noi ne schimbam in fiecare secunda.

Tu cine erai inainte sa iti spuna toata lumea cum trebuie sa fi?

" Sunt doar cuvinte, dar sper sa ajunga la tine, la fel cum au ajuns si notele cantate de mine. Vreau sa sti ca nu esti singura, si ca nu ai sa mai fi vreodata. pentru ca eu sunt aici. Pentru ca nu am sa las eu sa se intample asa ceva. Si poate nu o sa pot mereu sa te sun, sau sa iti dau mesaj, sau sa vorbim, dar sunt singurul care nu te va lasa niciodata, indiferent cat de cliseic suna asta. Si tu sti de ce. Niciodata nu am crezut ca o sa fie vreo persoana atat de importanta pentru mine, asa cum esti tu. Stiu, sunt mii si mii de kilometrii care ne despart, dar inima ta e aici, e acolo unde ai lasat-o, acolo unde te simti ca acasa de cativa ani. Si o sa am grija sa ramana asa totul. O sa te intorci aici, sigur o s-o faci, pentru simplul fapt ca iti urasti viata acolo la tine, pentru ca nu intelegi de ce nu ai plecat acum mult prea mult timp. Si pentru ca esti tu. Mi-a placut ca eu am gasit o fata cu un zambet trist in tine, o fata care are in continuare prea multe probleme cu ea insasi, care mereu a apartinut altcuiva, care voia mereu mai mult. Am stat si te-am asteptat intotdeauna, si stim amandoi ca asa am sa fac in continuare. Vreau sa te fac sa te simti frumoasa, asa cum ar trebui sa te simti. Nu, viata nu e plina de curcubee, fluturi, flori, zazmbete, dar alea care sunt vreau sa le impart cu tine.  Floarea ta preferata e inca intre paginile cartii pe care ai uitat-o la ultima vizita aici.

Nu ma minti spunandu-mi ca esti bine. Stiu ca nu esti. M-am prins de atata lucru, crede-ma. S-a schimbat si felul in care vorbesti, si vocea si-a pierdut din viata, si tu te-ai schimbat. Prea repede, prea brutal. Si iar simpatizezi cu aceleasi ganduri pe care voiai sa le uiti, nu-i asa? Stiu ca nu ai sa imi recunosti asta niciodata, dar adu-ti aminte ca or sa ramana semne. De cand nu ai mai dormit? Cat ai slabit? Cati nervi ti-ai facut? Cat ai stat sa plangi si sa te ascunzi? Cat de mult ai vrut sa nu te mai intorci in lumea asta, atunci cand ai fost in moarte clinica? Cat de goala te simti? Cat de indiferenta fata de sansele de a muri sau trai? Cat de mult ai vrea sa pui capul pe perna, sa te trezesti, si sa te minti iar ca asta fost un alt cosmar, desi stii foarte bine ca acel cosmar e chiar viata ta?De cat de multe din astea esti constienta? Cat de multa cafea bei, cat de mult fumezi, si cat de putin mananci?

Tu nu mai erai asa...Reusisei sa treci peste asta. De ce ai inceput iar?

Nu te-am mai vazut de ceva timp, dar fac pariu ca ai iar privirea aia goala, inexpresiva, si care m-a ingrijorat mereu...

Te rog eu, revino-ti, tu nu mai esti asa. Poti mult mai multe. " - S.Y. (asta a fost cel mai dragut lucrun din ultimele zile, nu ma puteam abtine nu il pun aici. )

Absorbit

Fericirea e o chestie total relativa...

Sarutul e facut in deceptie, iar ranile au fost iertate.

Instinctul si trupul sunt niste lucruri contrarii.

"Cuplul acela era foarte frumos..."gandeam cand au trecut pe langa mine niste amintiri ale unor oameni care au fost din greseala universul celuilalt pentru nu stiu cat timp.

Dupa toata dorinta sexuala, am raspuns cu un simplu "Te iubesc".

Pare ca imi doresc acele rani goale ca si cum le-as ridiculiza..

E imposibil sa ma prefac.

Motivul meu, si corpul meu, care vor fi rupte, au rezistat la toate pulsatiile tale, de parca ma inecam in mainile tale.

Moment de note de pian amestecate cu niste acorduri de chitara, pe care o voce pisicoasa isi canta durerea.

"De parca ar exista pentru totdeauna"

Totul trebuie distrus.

Dependenta.

Daca as putea sa devin, macar pentru putin timp, tu, as face interiorul mintii tale sa fie confuz.

Si poate ca as distruge unele lucruri de acolo.

Daca tu suferi din cauza gandurilor tale, si daca eu as putea sa fac asta de neinteles, daca as putea sa pun totul in cuvinte...

As ramane cu speranta ca poate nu ai face nimic, nu ai renunta.

Daca crezi ca nu poti sa crezi in tine, poti sa  mori.

Ador momentele de genul asta.

Le-as face in fiecare zi.

Uras ce vad cand ajung aici.

Cumva, chiar urasc.

Drumul pe care mi l-am am facut singura, si drumul pe care am mers pana acuma.

Ador momentele de genul asta.

Urasc momentele de genul asta.

Sunt fericita cand ma gandesc ce o sa vina.

Sunt trista cand ma gandesc ce o sa vina.

Momente ca astea sunt dureroase, dar imi plac.

Prezentul continua, si poate deja pot vorbi de o zi de ieri.

Daca ma impiedic de pietre si cad, o sa ajung sa urasc si sa distrug totul.

O idee ca asta e dureroasa, dar o iubesc.

Urasc totul.

Asadar, iubesc totul.

Sunt vie.

Ma bucur ca sunt vie.

Azi,

Ieri,

Maine..

Daca as distruge totul, si as fi singura ramasa pe lume, mi-ar fi frica.

Nici macar nu vreau sa ma gandesc la asta.

Dar imi plac ideile astea..

Asadar, le urasc.

Foloseste-ma, pana cand inima ta e satisfacuta.

Dar zambeste-mi ca de fiecare data.

Gemeni si sapte culori de curcubeu.

Si ce daca e soarta? 

Distruge-o.

Si eu o sa traiesc murind.

Pentru ca nu ai cum sa intelegi moartea, decat daca mori.

Ce culoare are corpul care se rasfata si se ascunde in spatele unui zambet?

Chiar si sangele care curge are nevoie de un motiv, nu?

Poate ca oamenii care se ranesc prin asta, or sa se vindece.

Sau poate ca nu intelegi nimic, daca doar te inseli singur.

In fata ochilor, ai un motiv ca sa traiesti?

Motivul meu e sa nu scriu despre fericire.

E ceva deja folosit, banal, insignifiant.

E cu totul altceva sa scri despre durere, tristete si orice alt derivat de la ele.

Lasa-i sa doarma...

Vreau acea parte din tine pe care nu vrei s-o dai.

Am invatat multe despre cum poti sa fi om, atunci cand sunt singura.

Oamenii pe care ii admiri sunt reflectati in ochii mei, si eu nu pot decat sa ma gandesc:"as vrea sa pot fi ca ei."

Chiar daca, poate, nu am niciun motiv sa ma gandesc la asta, iau foarte des in considerare.

Poate ca e normal.

Si ceilalti vad asta.

Sau poate ca nu.

"O sa ma schimb...o sa fiu altfel..."

De ce ?

De ce sunt atat de fascinata?

O sa pun o masca pe care am creat-o, si o sa va dezamagesc.

Vocile lor ma acopera.

Poate o sa ajung aproape de idealul dupa care tanjesc...

"Nu accepta tot doar ca sda sti tu ca poate te-ai protejat de ei. Inrunta-i. Mai devreme, sau mai tarziu, tot o s-o faci. Foloseste-te de cuvinte, create de cineva, cuvinte care le incarci tu."

Eu sunt regula.

Regula care e mai sus decat orice.

Eu sunt Alfa, si Omega.

Inceputul, si Sfarsitul.

Cerul meu dispare.

....

Uneori ma intreb de ce te urasc atat de mult, alteori de ce te iubesc.

De ce vreau sa schimb ceva, dar nu fac nimic.

De ce imi pun prea multe sperante in  ceva,desi stiu ca nu va schimba nimic.

Mi-ai sarutat cicatricile de pe piele.

"Tot cred ca esti frumoasa."

Am momentele mele in care te apreciez.

Sa nu imi spui ca nu am motive sa fiu cum sunt, si ca ar trebui sa imi deschid ochii pentru ca e o lume frumoasa.

Demonstreaza doar cat stii despre mine,  ca n u poti sa-ti iaginezi ce vad eu, sau ce se intampla in capul meu.

Nu pot gasi fericirea.

Nu pot vedea frumosul.

Doar durere, artificial, si lipsa de speranta.

Si promit, nu e vina ta.

Promit ca nu a fost niciodata vina ta.

"Sa nu indraznesti. Nici macar sa nu te gandesti sa renunti."

Nu trebuie sa fi anorexic ca sa iti urasti corpul.

Nu trebuie sa te tai ca sa iti faci singur rau.

Nu trebuie sa incerci sa te sinucizi ca sa vrei sa mori.

Uneori mi-e frica de faptul ca as putea ramane singura.

Cine ar putea iubi o fata cu mai multe taieturi decat prieteni, cu mai multe obiecte ascutite decat incredere, mai multa durere decat frumusete??

Exact.

Nimeni.

Poate daca beau destul vodka are gust de iubire,,,

E doar o alta zi, in care tu stai, te uiti, dar ai ochii goi.

La fel ca prima oara cand mi-ai patruns in inima.

Mi-ai lasat ceva ce nu am mai avut niciodata in viata mea.

Poate ca din cauza asta plang, poate pentru ca nu am mai trait sentimentul asta.

Cand ma uit in ochii tai, ei imi spun ca nimeni nu te ajuta.

"Stiu ca nu astepti ajutor din partea nimanui, dar sper sa te ajut sa zambesti. Asa ca nu spune ca nu e nimeni langa tine, te rog. O sa fiu eu, nu-ti fie teama. O sa te fac sa zambesti, nu vreau sa te vad plangand. Ia-ma in brate si nu te mai gandi ca esti singura."

Am incercat sa te uit, dar nu pot. Da, poate chiar m-am indragostit.

"Poti sa ai incredere in mine, promit sa te iubesc."

Imi lipsesti.

Si niciodata nu m-am mai simtit asa.

"Eu nu o sa plec, dar nici nu te las sa pleci. Sunt aici pentru tine, atata timp cat tu vrei sa fi cu mine."

Poate ca sti ca eu m-am suparat cand am vazut ca nu mai esti cum erai inainte, dar tot m-ai facut sa uit de mine.

Sunt un dezastru si sti ca nu ma pot abtine.

Intalnirea a inceput cu "Noapte buna!" si s-a terminat cu "Buna dimineata!"

Nu mai esti aici.

Trebuia sa plec de mult, mai ales pentru ca simteam ca traiam un vis.

Dar uita-te la mine, m-am indragostit fara sa vreau!

E ridicol.

Nu pot sa ma opresc, si nici sa uit.

Tu nu esti aici.

Ai plecat.

Intuneric.

Gol.

Ma intreb daca o sa te mai vad diseara.

Nu conteaza ce ar trebui sa fac, gandurile mele sunt in alta parte.

Mi-am pierdut mintile, mi le-am pierdut in tine, in visul meu.

Zambetul tau sincer ma ingrijoreaza uneori.

Dar, cand esti cu mine, iubesc zambetul ala mai mult ca orice.

Mereu faceai asa.

Daca o sa te vad maine, de data asta nu te mai las sa pleci, chiar daca e in vis si atat.

Spune-mi ca suntem ok, si ca sunt diferita de tine.

Cand o sa vina primavara, o sa imi aduc aminte de tine.

Tu, cel care ma iubeai, si eu cea care mereu iti duce dorul.

Omor timpul putin mai repede.

Nu pot sa iti spun ce nu stiu, dar fi al meu.

"O sa trebuiasca sa astepti."

Spune-mi ca o sa fi aici cand plec, pentru ca vin acasa, adica acolo unde e inima mea.